Sri Lanka

Cei trei aventuriei au decis să-și petreacă finalul vacanței de vară pe insula situată la poalele Indiei, în Oceanul Indian, cunoscută sub numele de Ceylon până în anul 1972, iar în prezent denumită Sri Lanka. Deși Blonda a fost la început reticentă, mai ales după experiența din India (dar asta este o cu totul altă poveste despre care poate am sa scriu cândva), insula s-a dovedit a fi minunată, o îmbinare de păduri tropicale, munți înalți cu cascade spectaculoase, culmi împădurite de culturi de ceai, plaje cu nisip fin și apă turcoaz. O țară de vis, care impresionează nu doar prin peisajele care îți încântă ochii la tot pasul, dar și prin oamenii săi primitori și mâncarea deosebit de bună.

Prima oprire a celor trei a fost capitala Colombo, unde au aterizat după un zbor de 4 ore de la Abu Dhabi, un hub ofertant din care se găsesc bilete ieftine către o serie de destinații exotice din zonă. De aici s-au aventurat în descoperirea noului teritoriu la volanul unui autoturism MG, închiriat de la un dealer local și primit la pachet cu tot cu permisul srilankez. Ca să poți conduce în Sri Lanka îți trebuie un astfel de permis, iar el îți este pus la dispoziție fără niciun fel de stres, contra sumei de 50 de euro, de către firma de la care închiriezi mașina. Nici măcar nu trebuie să ai permis internațional... Dacă unii preferă transportul local sau mașina închiriată cu tot cu șofer, nu este cazul celor trei aventurieri. Cum de obicei traseul lor este destul de variat, aceștia preferă să nu depindă de un itinerariu fix, mai ales că Blonda este obișnuită să conducă în condiții specifice zonei Asiei, cu tuc tuc-uri și scutere printre care trebuie să faci slalom.

În drum către cazare, cei trei s-au desfătat în apele oceanului la trei dintre cele mai frumoase plaje din sudul insulei: Jungle Beach, o locație mai retrasă la care se ajunge printr-un scurt hiking, Secret Beach Mirissa și barul cu același nume, cea mai frumoasă dintre toate, cu o plajă micuță, cohetă și cu un peisaj de vis, Hiriketiya Beach, o plajă cu valuri mari, preferată mai degrabă de către surferi sau înotători curajoși.

Înainte să trecem mai departe, trebuie să vă spun că, din punct de vedere climatic și al musonilor care bat pe aici, insula este împărțită în două: partea de vest și sud, partea centrală și de est. Când plouă, adică toarnă cu găleata într-una dintre zone, în cealaltă e soare și viceversa, așa că trebuie să ții cont în ce interval al anului vizitezi insula, ca să știi ce traseu îți faci. Vara bate musonul în sud-est, așa că cei trei și-au axat drumețiile mai mult pe partea de centru și de est, ca să aibă parte de zile însorite.

Așadar, după scurtul intermezzo în sud, unde au avut noroc de puține averse de ploaie, excursia s-a continuat către partea centrală și, apoi, de est a insulei, dar nu înainte de a vizita faimosul Yala National Park, o rezervație naturală în care cei trei au văzut o serie de grupuri de elefanți, mulți crocodili, păsări sălbatice, păuni și multe căprioare.

Următoarea destinație pe listă a fost Ella, un oraș cochet amplasat în inima junglei, la o altitudine de peste 1.000 de m. Aici cei trei s-au urcat pe Little Adam’s Peak de unde s-au bucurat de o priveliște de sus asupra orașului și către Ella Rock, o stâncă impresionantă pe care te și poți urca dacă ai timp și te țin picioarele.

Bineînțeles că au mers pe jos, pe linia de tren, ca să vadă Nine Arches Bridge, podul faimos care apare în mai toate pozele atunci când dai căutare după Sri Lanka. Trenul trece destul de rar, deci nu ești în pericol, iar drumul este feeric, pentru că efectiv mergi prin pădure și te bucuri de liniștea și de mirosul îmbietor al acesteia. Podul este unul vechi dar impresionant, mai ales ca sub el se cască un adevărat hău, o plantație de ceai și se ițesc o serie de bambuși foarte înalți.

Că am spus cuvântul magic: ceai, trebuie să subliniez faptul că această țară este plină de plantații de ceai, de aici și numel ei vechi Ceylon. Peste tot vezi dealuri împodobite cu acești arbuști foarte verzi, care dau un aspect plăcut și îngrijit dealurilor, în timp ce mergi pe serpentine și te bucuri de priveliște. Există trei zone de plantații de ceai, ele fiind împărțite după altitudine și precipitații, de aici rezultând gradul de tărie a ceaiului, cel mai bun regăsindu-se în partea centrală. Toate aceste detalii merită să le afli, așa că în acest scop cei trei au vizitat Uva Halpewatte Tea Factory, unde nu doar că și-au îmbogățit cunoștințele despre ceai, dar au și putut culege aceste frunze aromate verzi din care se face băutura îmbietoare. Există nenumărate astfel de plantații și fabrici, depinde de fiecare ce preferă. Ca fapt divers, ceaiul verde se produce doar din primele trei frunze ale unei tulpine, gradul de măcinare al acestora fiind cel mai redus, în timp ce ceaiul negru se realizează din frunze mai mari și se macină mai bine și este tipul de ceai preferat de englezi.

Mr. GPS a avut o obsesie în această vacanță, și anume să se suie pe Adam’s Peak, spre disperarea Blondei. Ca să înțelegeți de ce, trebuie să vă spun că vârful se află la o altitudine de peste 2.200 de m și ascensiunea lui trebuie începută undeva la ora 2:00 AM, ca să poți ajunge în vârf la răsărit. Locul este binecunoscut pentru budiști, musulmani și creștini, aici regăsindu-se într-un templu, potrivit legendei, prima urmă a piciorului lui Buddha, Adam, respectiv a sfântului Toma. Din păcate, vremea nu a ținut cu planurile meticulos realizate, adică a plouat de a rupt, așa că excursia a fost anulată, grupul plecând dis-de-dimineață dezamăgit (mai mult unii, decât alții), către Kandy, fosta capitală a țării. Gurile rele spun că Blonda a făcut un fel de vudu ca să aducă ploaia special în ziua aia, dar e doar un simplu zvon.

Kandy se află în zona centrală a insulei și adăpostește un templu faimos în care se află dintele lui Buddha. Srilankezii sunt în mare parte budiști, de aceea insula este împânzită de temple specifice, care arată ca un fel de clopot imens, toate foarte bine îngrijite. Templul Dintelui are o arhitectură deosebită, iar altarul care adăpostește relicva are un tavan de aur realizat cu bun gust. În fapt, toate templele budiste de aici sunt frumoase, contrastând cu cele hinduse, viu colorate, parcă un pic prea colorate pentru gusturile europenilor.

Kandy are și un lac impresionant, așa că cei trei s-au plimbat pe malul lui și au admirat de sus priveliștea.

Polonnaruwa, al doilea oraș ca vechime al țării, a fost următoarea destinație pe listă. În zonă, cei trei au vizitat Dambulla Cave Temple, o serie de trei temple amplasate într-o peșteră, în care se regăsesc zeci de statui ale lui Buddha, dintre care unele imense, foarte fumos realizate. Ca fapt divers, culorile steagului budist au următoarele semnificații: galbenul reprezintă culoarea pielii lui Buddha, albul culoarea dinților, albastrul culoarea ochilor, portocaliul culoarea veșmântului, iar roșul reprezintă sângele.

Pentru că le-a plăcut foarte mult experiența de a vedea animale în habitatul propriu, cei trei au ales să viziteze și Kaudulla National Park, unde au văzut un număr impresionant de elefanți, peste 50. Alături este și Minneriya National Park, dar pentru că elefanții se plimbă în tot acest areal, ghidul îți va indica la începutul excursiei unde se află turma. Evident, de pe listă nu a putut să lipsească vizita în orașul vechi din Polonnaruwa, unde se află Palatul Regal, templele sacre și observatorul antic, toate bine conservate, cu o arhitectură deosebită ale cărei elemente te duc puțin cu gândul la civilizația maiașă.

De departe cea mai interesantă excursie a fost cea de la Sigiriya (Stânca Leului), o stâncă de 500 de m răsărită de nicăieri, fix în mijlocul junglei, pe care cei trei au excaladat-o, folosind treptele special amenajate. Sus se regăsește fostul oraș medieval, iar la poalele muntelui străjuiesc grădina imensă și complexul de bazine și fântâni. Sigiriya se vede și mai bine de pe o altă formațiune de roci aflată la cca. 1 km distanță și care oferă o priveliște mai sălbatică asupra zonei. Blonda a asudat din greu și a comentat intens aceste două ascensiuni și nu ar fi recunoscut în ruptul capului că a meritat efortul, dovadă stau doar pozele realizate aici.

Ultima destinație pe listă a fost zona Trincomalee, orașul la malul oceanului pe care cei trei și-au făcut veacul restul excursiei pentru o binemeritată pauză de înot și bronz. S-au remarcat aici cafeaua servită direct pe plajă la Fernando's Bar, răsăritul de soare și mesele de excepție degustate la o locație mai puțin lăudată pe site-uri, dar cu mâncare de calitate și la prețuri sensibil mai mici.

De asemenea, cei trei au făcut snorkeling la Pigeon Island Marine National Park, o insulă cu nisip alb unde au văzut recifuri de coral și mici rechini, iar Oița Bârsană și-a exersat aptitudinile de fost înotător profesionist. Dar bomboana de pe tort a fost templul hindus dedicat zeiței Kali Amman, care este împodobit cu o serie de statuiete viu colorate la exterior, realizate în stilul dravidian așa cum sunt construite templele în sudul Indiei, dar al cărui interior șochează atât de mult încât nu se poate descrie în cuvinte. În interior sunt reprezentate o învălmășeală de statui de cai, făpturi fabuloase marine și o serie de alte elemente a căror alăturare a depășit puterea de înțelegere a Blondei, precum copiii nenăscuți legați prin cordoane ombilicale sau gura oribilă ițită din abdomenul unei zeități.

Cam atât cu experiența din Sri Lanka. De pe malul estic al insulei, cei trei aventuriei au mai făcut o mică escală în Anuradhapura, unde dacă te mai țin puterile poți vizita orașul antic, cu aceleași temple tip clopot, după care au ajuns în Colombo de unde și-au luat zborul spre casă, cu o mică escală pe huzureală la Dubai.