Jungla poate ascunde lucruri umitoare! - Guatemala

Cei 3 aventurieri a ajuns în Guatemala, după cum v-am povestit deja, după un scurt periplu în Florida. Au aterizat noaptea, așa că adevărata aventură a început a doua zi dimineața. Guatemala este o țară din America Centrală, vecină la nord-vest cu Mexic, iar la sud cu alte țări latine din America Centrală, cu numele cărora nu are rost să-ți umplu inutil memoria de scurtă durată. Teritoriul ei se întinde de la Oceanul Pacific, la cel Atlantic, exact pe limba de pământ care leagă cele două continente ale Americii de Nord și de Sud. Ai crede că cei trei au petrecut clipe memorabile pe malul celor două oceane, că au fost martorii unor răsărituri sau apusuri mirobolante... Total greșit. Cum Mr. GPS alege de fiecare dată itinerarii neobișnuite, nebătute de turiștii clasici, nici de această dată cei trei nu s-au dezmințit și s-au aventurat în inima junglei, pe urmele maiașilor, traversând de la vest la est întreaga țară. Pentru cultura ta generală, această zonă este efectiv înțesată cu temple maiașe, mai ceva ca în Mexic, care și acum se înalță semeț, martore ale unei civilizații demult apuse, din cauze pe care nimeni nu le cunoaște.

Așadar, din Ciudad de Guatemala, capitala țării, cei trei au poposit mai întâi în vechiul oraș Antigua, al cărui nume fix asta înseamnă. Trebuie să-ți spun că, contrar așteptărilor, capitala are o infrastructură foarte bine pusă la punct cu șosele pe două benzi, de era Blonda în extaz la volan, și cu bloculețe drăguțe construite pe un areal destul de sinuos. Antigua, însă, frapează prin frumusețea ei parcă coborâtă dintr-un spațiu atemporal. Toate căsuțele sunt dichisite și frumos colorate, străzile sunt pietruite, bisericile așa cum vezi în filmele mexicane, iar centrul vechi este de vis, cu restaurante cochet amenajate, unde Blonda s-a desfătat cu cea mai bună cafea guatemaleză, Adolescentul Rebel a tras dintr-un pai un smoothie din fructe exotice, iar Durul și-a ostoit setea cu o bere artizanală achiziționată la un preț decent. Mai mult, au asistat și la un trash the dress, cum s-ar spune pe la noi, cu o mireasă atipică ce avea rochia neagră, asezonată în partea de sus cu o frumoasă dantelă pastelată.

După Antigua, cei trei au înnoptat pe malul lacului vulcanic Atitlan, recunoscut drept unul dintre cele mai frumoase din lume, care este străjuit de trei vulcani stinși cu 84.000 de mii de ani în urmă. Pensiunea la care s-au cazat, Eco Hotel Uxlabil Atitlan, este desprinsă din peisajul tipic guatemalez. În fapt, în țara asta chiar asta te frapează de la prima vedere: locuitorii sunt cu toții îmbrăcați în portul specific popular, femeile poartă fote în culori puternice de roșu, mov și verde, iar locuințele sunt și ele vopsite în culori tari. Este ca și cum ai fi aterizat înapoi în timp, pe vremea maiașilor. Guatemalezii au o statură destul de mică și îndesată, probabil datorată faptului că aproape întreaga țară este situată la o altitudine de peste 1.500 m, iar traiul aici nu este ușor. Blonda chiar remarcase cât de harnici sunt acești oameni, cum tot timpul își găsesc ceva de dereticat în jurul caselor și cum fiecare culme de deal este înțesată de culturi de porumb. Acolo unde nici nu te-ai fi gândit că te poți cocoța, mai apare câte o cultură specifică zonei. Ce mai, nu degeaba există zicala omul sfințește locul. La plecare, către următoarea destinație, cei trei au dat o tură de lac și s-au desfătat cu privirea lui, din vegetația luxuriantă de la tocmai 2.400 m. 

Lanquin a fost următorul orășel în care au poposit cei trei. Aici s-au cazat în inima junglei, la popasul de căsuțe Hostal El Nawal deținut de o familie foarte drăguță guatemaleză, cu scopul de a vizita Semuc Champey, o serie de cascade situate pe Rio Cahabon, foarte asemănătoare cu cele din Croația de la Plitvice. Dacă vrei să experimentezi cum este să dormi în inima junglei și să te trezești în triluri de păsărele, îți recomand această cazare. Oamenii întâlniți aici erau din toate colțurile lumii, toți echipați cu rucsace în spate și puși pe drumeții. Mâncarea a fost excelentă, porțiile generoase, ingredientele bio, direct din grădină sau coteț. Drumul către cascade nu a pus în dificultate gașca, poate doar urcarea către Mirador, dar era o destinație ce nu trebuia ratată pentru priveliștea oferită asupra văii, unde mai pui că Blonda a mai bifat și aici câteva poze pentru posteritate. Cascadele au apa numai bună de bălăceală, din loc în loc te puteai da pe tobogane naturale, de era să-și rupă Oița Bârsană pantalonii, cascade naturale sub care te puteai băga, ce mai, o locație de vis, cu ape turcoaz, fix în inima pădurii.

Flores a fost următorul oraș pe listă, amplasat strategic, pe malul lacului Peten Itza. Aici cei 3 aventurieri ales o cazare vis-a-vis de oraș, cu o vedere de vis, deasupra lacului, la Zapote Tree Inn. Administrată de un american, ca multe altele asemenea, locația îți oferă tot ceea ce dorești: camere cu design tipic guatemalez, piscină și un patio în care gașca s-a bucurat de o masă copioasă și mai multe beri reci și foarte reci. Pe lac te puteai plimba cu barca sau caiacul, dar gașca a ales să facă o baie răcoritoare sub clar de lună, căci ce expeiență mai e și aceea în care ratezi baia de la miezul nopții, cu multă bunăvoie la bord, ca să zic așa.

Scopul acestei cazări a fost, în fapt, acela de a vizita Tikal, fosta capitală a maiașilor și patrimoniu UNESCO, amplasat la 70 Km de Flores și întins pe un areal de 575 Km pătrați. Dispus fix în inima junglei, înconjurat de o vegetație luxuriantă, se află orașul pe care cca. 100.000 de maiași l-au locuit în perioada 600 ÎH – 900 DH. Acesta a rămas ascuns privirilor până în anul 1848, când a fost descoperit oficial de o expediție guvernamentală. De atunci, din 3.000 de clădiri, doar 25 au fost redate ochiului privitorului. Practic, oriunde vezi o movilă, sub ea se află un fost templu pe care în timp au crescut copaci, făcând foarte dificil procesul de recuperare a ruinelor acestuia. Cel mai mare templu are o înălțime de 65 de metri, pe majoritatea fiind instalate rampe sau scări ajutătoare, așa că cei 3 s-au suit cam pe fiecare în parte să admire imensitatea junglei și turnurile templelor mai mari. Piesa de rezistență este piața centrală cu cele două temple surori dispuse față în față, mărginite de fostul palat al regilor maiași și de locul de sacrificii. Cum aici flora și fauna sunt diverse, cei trei au sperat toată ziua că o să întâlnească măcar un jaguar, dar nu a fost să fie. În schimb, peste tot au dat de celebrul pizote (coati cu nas alb), un fel de cățeluș cu botul ascuțit, foarte prietenos și pus pe șotii, astfel că Adolescentul Rebel era cât pe ce să rămână fără punga de cipsuri proaspăt achiziționată.

Ultima destinație pe listă a celor trei a fost Rio Dulce, ce face parte dintr-un sistem de lacuri și râuri cu apă dulce, după cum îi spune și numele, care se întinde pe un areal de 47 de Km, începând cu Lacul Izabal și ajungând în Oceanul Atlantic. Aici cei 3 aventurieri s-au cazat la Hotelito Perdido, pe unul dintre brațele râului, unde au ajuns după o plimbare de o oră cu barca. Arealul seamănă foarte mult cu Delta Dunării, pentru că și aici există tot felul de canale pierdute de lume pe care cei trei s-au putut plimba cu caiacele, diferența fiind că pe mal străjuia pădurea de mangrove și mai puține trestii neaoșe. Locația respectivă era ca ruptă din povești, cu câteva căsuțe modern amenajate dar rustic în același timp, cu pereți din lemne și fără ferestre, cu prispă și hamace amplasate fix în vegetație. Aici cei 3 au beneficiat de cele mai generoase porții de mâncare, adulții au consumat cea mai mare cantitate de bere și au întâmpinat răsăritul în triluri de păsărele. Măcar o dată în viață trebuie să experimentezi și tu o astfel de cazare, pentru că e ca și cum ai dormi în natură, sub cerul liber, dar totodată protejat de acoperișul unei locuințe.

De aici cei 3 aventurieri au luat calea capitalei și s-au înhămat la un drum lung către casă. Întotdeauna drumul de întoarcere, când aventurile s-au terminat, pare mai lung.