Cea mai mare putere mondială! - S.U.A. (Statele Unite ale Americii)

De multă vreme, Mr. GPS urmărea zborurile ieftine către State, dar ceea ce îl ținea în loc era lipsa vizei. În iarna trecută, însă, și-a luat inima în dinți și a achiziționat un zbor către Miami dus și Orlando întors cu numai 335 euro de persoană, cu escală la Londra. Biletele erau, viza ioc, așa că nu a mai avut încotro și s-a ocupat de obținerea acesteia. Trebuie să vă spun că Mr. GPS este un tip foarte meticulos, pe alocuri enervant de tipicar, așa că nu e de mirare că, deși multora formularul DS 160 de obținere a vizei de State le dă bătăi de cap, el a reușit să îl completeze fără ajutor, ba chiar pot spune că a devenit la final expert, dar fie vorba între noi, în cursul acelui weekend, legenda spune ca a înjurat de mai multe ori în timp ce pagina expira și trebuia să o ia de la capăt. De aici toate au decurs brici, cum se zice, programarea interviului, interviul propriu-zis și obținerea vizei. Nimic de speriat, vă asigur. Mai multe detalii despre completarea formularului le gasești aici.

După ce s-a văzut cu viza pe 10 ani în mână, ce credeți, însă, că a facut Mr. GPS? O aroganță, evident. A ales Statele ca stop over către Guatemala, o țară minunată care, cel mai probabil, nu se află pe lista de călătorii a multora dintre voi. Și așa a început periplul România – escală la Londra – mini sejur Miami – vacanță Guatemala – mini sejur Orlando – escală la Londra – back to Romania. Halucinant, nu?

Nu o să vă plictisesc acum cu detalii precum așteptatul prin aeroporturi și transferurile aferente, poate că la un moment dat o să-mi găsesc timp să vă povestesc câte ceva amuzant și despre acestea, așa că o să trec direct la excursia propriu-zisă. Așadar, ne aflăm în stadiul în care am aterizat pe teritoriul american. Ca idee, cei trei au trecut fără niciun stres de vamă, în maxim 3 minute, iar toată lumea a fost binevoitoare. Miami a fost de vis, the american dream, cum s-ar spune, mai ales pentru Adolescentul Rebel, care după această vacanță a declarat ferm si convins că vrea să se mute în State, atât de impresionat a fost. E adevărat că au nimerit de prima dată într-o zonă destul de selectă, fără boschetari, doar vorbim despre celebrul Miami, unde mulți vor să ajungă. Mașini bengoase peste tot, decapotabile de toate felurile, ce mai, toată protipendada autovehiculelor defila pe străzi. Străzile aveau câte patru sau șase benzi pe sens, unele suspendate peste altele. Când au intrat în Miami, Adolescentul Rebel, care între timp își scosese freza creață pe geam la aerisit, a exclamat cu emfază: "Dubai e mic copil", realizând de fapt pe cine incearcau să copieze Emiratele Arabe Unite și înlocuind instant prima sa iubire de zgârie nori văzută întâiași dată la Dubai.

Pentru că cei trei bat mult câmpii, și la propriu și la figurat, de fiecare dată când se află într-o țară străină, pentru confortul propriu, închiriază o mașină. De altfel, Mr. GPS devine foarte frustrat și irascibil atunci când împrejurările nu permit astfel de închirieri, ce-i limitează mobilitatea, cum s-a întâmplat în India, dar aceasta este o altă poveste. Așadar, îmbarcați la bordul unui autovehicul Chevrolet Malibu, cei trei s-au aventurat în explorarea statului Florida a continentului American. Pentru că Mr. GPS are idei fixe și crețe, a ținut neapărat să ajungă la cel mai sudic punct al Statelor Unite continentale, numit Key West, situat cam la cca. 144 Km peste drum de Cuba, dacă o luai înot într-acolo. Trebuie să îți spun că șoferul, Blonda, da, ai citit bine, mereu comentează. Între noi fie vorba, fiecare vacanță se lasă cu minimum 2.000 Km parcurși cu mașina. Altfel nici nu ai putea să afirmi că ai văzut sau înțeles ceva din cultura unei țări. Cum era de așteptat, nici această excursie nu a fost o excepție. La început că hâr, că mâr, că iar mă hingherești, că ce mult e, că iar conduc 400 Km într-o zi, că iar sunt obosită, dar cine credeți că, odată ajunsă la malul mării, alerga după cele mai multe poze de bifat? Pisi, evident. Și adevărul e ca aveai și ce poza... apa turcoaz, case de lemn frumos colorate, flori specifice zonei, faimoasa bornă "90 miles to Cuba" pentru a cărei pozare, tot omul doritor trebuia să stea la o coadă nici mare dar nici mică, scaunul uriașilor de pe plajă și, bineînțeles, faimosul drum care leagă toate aceste insulițe între ele. Pentru că trebuie să înțelegi că această zonă, dacă dai zoom out pe hartă, se află, de fapt în mijlocul oceanului, la intrarea în Golful Mexic. Toate aceste mini insule înțesate de vile și case care mai de care mai frumoase și scumpe pentru buzunarul de român cu apucături de călător, sunt legate între ele prin această șosea de aprox. 200 Km, o adevărată capodoperă inginerească. Pentru cultura ta generală, pe unul dintre aceste poduri s-a filmat o secvență din filmul "True Lies", și anume aceea în care Anorld Schwarzenegger aleargă infractorii pentru a-și salva soția.

Întorși pe continent frânți de oboseală, ai crede că aventura din prima zi s-a terminat dar nici pomeneală de așa ceva pentru că nu trebuia ratată plaja din Miami. Era un must see și nu degeaba. Hoteluri care mai de care mai frumoase și mai înalte dar și cu prețuri pe măsură, plaja superbă cu nisip fin care se întindea de-a lungul orașului, apa de un turcoaz clar în care se reflecta în zare apusul de soare cu tente de mov, Blonda care încerca să se integreze în peisaj și se ofuscase că nu ieșea bine în poze, până și lui Duru îi dăduse o lacrimă în colțul ochiului la atâta expunere de frumusețe pe metru pătrat.

După atâtea locuri vizitate, oricărui om i se mai face și foame, așa că cei trei au luat calea fast food-urilor, căci în State nu prea te lasă buzunarul să manânci altceva. Aici trebuie să deschid o mini paranteză și să îți spun că Oița Bârsană în încăpățânarea ei, în tot sejurul a dorit să bifeze cât mai multe astfel de restaurante depre care auzise pe net, dar care din punctul de vedere al Blondei s-au dovedit a fi absolut identice, la modul că aveai parte de aceeași mâncare “de bună calitate” doar că sub branduri diferite (Chick-fil-A, Taco Bell, Popeyes, Wendy's și altele asemenea). După o masă copioasă, Gașca Rătăcitoare și-a căutat refugiul la motelul în care aveau o cameră închiriată, motel așa cum numai prin filme vezi, în special în acelea în care protagoniștii înnoptează și li se întâmplă chestii dubioase. Totuși, spre deosebire de filme, interiorul acestui motel arăta mai mult decât decent, pot spune că putea rivaliza cu un hotel de 3 stele bunuț din Europa. Avea până și piscină, pâlcuri de palmieri și beneficia de o priveliște de vis către apus.

Referitor la mâncare, din nou, trebuie să mai adaug aici că până și eu am înțeles de ce americanii au o problemă cu obezitatea. Pe lângă faptul că toate porțiile de suc la fast food sunt cu refill gratuit și au oricum 1 l, mic dejunul lor constă în nelipsitele waffles asezonate cu sirop de arțar, cu conținut discutabil, pentru că prin nu știu ce minune se umflă ca naiba când le pui la foc, așa că îți imaginezi cât de sănătoase sunt..., și tot felul de iaurțele cu fructe sau 0 grăsime care cică nu îngrașă, și astea la fel de sănătoase... Nici urmă de mic dejunul cu care noi, europenii, suntem obișnuiți, totul se reduce la foarte mult zahăr, consumat dis-de-dimineață. Paranteză, Blonda e mare consumatoare de cafea bună, fapt care îl scoate mai mereu din minți pe Durul, mai ales în vacanțele când nu au cazare cu mic dejun și dimineața îl hingherește pe străzi în căutare de cafenele. În State nici vorbă de cafea bună. Aici vorbim despre acel Americano, adică o cafea extrem de slabă în care ei mai toarnă apă fiartă să o facă de 1l, că așa sunt obișnuiți să consume lichidele, mult și prost, no offense.

Ca să nu te zăpăcesc, voi continua acest articol cu întoarcerea din Guatemala, după 10 zile, în Orlando, cam la 400 Km nord de Miami. Ideea alegerii acestui oraș a aparținut lui Mr. GPS, scopul principal fiind acela de a duce Oița Bârsană la Disneyland, originalul, cum altfel. Doar că socoteala de acasă nu se potrivește niciodată cu cea din târg... După ce i-a pus diverse condiții pentru intrare: o anumită notă la simularea pentru evaluarea națională, lăsatul telefonului acasă și altele asemenea, cu care adolescentul s-a conformat, odată aterizată în Orlando, Gașca Rătăcitoare s-a îndreptat cu aplomb spre zona de achiziționare a biletelor, pentru ca a doua zi, dis-de-dimineață să fie moț la intrare ca să nu rateze niciun divertisment. După câteva boscorodeli de-ale Blondei legate de găsirea locului de parcare și a casei de bilete, pentru că trebuie să vă spun că respectiva zonă e mare rău, e plin de magazine de tot felul, de locuri de distracție, de restaurante, ce mai, un adevărat oraș, cei trei s-au proțăpit în fața agentului de vânzări cu scopul alegerii celei mai bune variante din cele 4 parcuri tematice puse aici la dispoziție de Disneyland. După ce s-au sfătuit ce anume să aleagă, că de, oferta era mare, agentul a scris prețul pe unul dintre pliante: 280 dolari. Instant, Duru jubila deja, “oau, ce preț bun, mai bun decât ala găsit de mine pe net”, își spunea el cu ochii sclipitori de deal-ul ce dăduse ca o pleașcă peste el, așa că pentru verificare, v-am spus doar că este tipicar, întrebă suav: “per family?” La care agentul răspunse: „no, per person, of course!” Nu vreți să știți cum le-a căzut tuturor fața... Aproape 1.000 de dolari pentru o zi? Băi, ești nebun? Fără mâncărică, fără apică, fără nimic? Blonda tot încerca să vorbească cu agentul, poate nu înțelesese bine, poate se mai găsea o variantă, dar tot degeaba, ăla era prețul. Deci, dacă nu ești chitit să dai acești bani no matter what, nu-ți mai pierde timpul să cauți casa de bilete din Orlando, fugi! Bineînțeles, ca să își respecte promisiunea, Duru, parolist de felul lui, i-a propus lui fii-su să intre singur. Cum Adolescentul, care e el Rebel dar nu îi place să se distreze de unul singur, a refuzat, a doua zi Gașca s-a repliat și a vizitat Kenedy Space Center, un loc minunat în care ai parte de o propagandă fină tipic americană de îți dau lacrimile dar, totodată, beneficiezi de o experiență super faină.

Înainte să vă povestesc ce lucruri interesante se pot vedea la centrul spațial, trebuie să vă mărturisesc că Blonda este mare amatoare de teorii conspiraționale. Evident că nu crede că americanii au ajuns pe lună cu tehnologia din 1969 și, de multe ori, se ia la harță cu Duru, susținând ideea pământului plat. Ori Kenedy Space Center ce credeți că este? Tocmai apologia călătoriei în spațiu. Aici poți vedea expuse rachetele din majoritatea misiunilor, modulul lunar, aeronava spațială Atlantis, U.S. Astronaut Hall of Fame și poți participa la o simulare de lansare în spațiu. Cei trei au experimentat pe pielea lor cum e să fii astronaut, pentru că centrul exact această posibilitate îți oferă. Alături de eroii spațiului deveniți deja legende, s-au plimbat prin interiorul unei rachete, au interacționat cu diverse piese din interior și au intrat într-un modul real din care au simțit cum e să îți iei zborul în spațiu, la figurat, evident. Pe scurt, dacă ajungeți în Orlando, nu trebuie să ratați acest centru.

Cam așa s-a derulat scurtul intermezzo al Găștii în State.